Muzician complet, virtuoz tulburÇŽtor, Gheorghe Zamfir posedÇŽ o personalitate iradiantÇŽ. ElectrizeazÇŽ o salÇŽ din câteva mÇŽsuri”, titra publicaÅ£ia elveÅ£ianÇŽ L’impartial, în 1970.

“AceastÇŽ muzicÇŽ n-are vârstÇŽ. Ea este viaÅ£a de toate zilele a unui popor ÅŸi natura care-l înconjoarÇŽ”, consemna Valeurs Actuelles, din Franta, în 1971.

France Soire nota în 1971: “Zamfir ÅŸi naiul sÇŽu: o muzicÇŽ ce te face sÇŽ visezi (…) Te aruncÇŽ într-un extaz aproape de beatitudine, liniÅŸtit, fÇŽrÇŽ exces, chiar fÇŽrÇŽ sÇŽ-Å£i dai seama”.

Acestea sunt doar câteva exemple care contureazÇŽ universul creat prin sunet de maestrul Gheorghe Zamfir, care s-a născut  la 6 aprilie 1941 în oraÅŸul GăieÅŸti, localitate in care termina ÅŸi ÅŸcoala elementară.

În 1955 se înscrie la ÅŸcoala specială de muzică din BucureÅŸti (astăzi Liceul de Muzică Dinu Lipatti), la clasa profesorului Fănică Luca. Această ­ÅŸcoală a urmat-o în paralel cu cea de cultură generală pe care le-a terminat în 1961, având profesori eminenÅ£i ca Filaret Barbu-armonie, Jurebiţă Matei-teorie ÅŸi solfegiu, Constantin RomaÅŸcanu-ansamblu coral, Emilia Wlangali, Maria Apostolescu ÅŸi Dan Mizrahi-pian, Viorel Cosma-istoria muzicii, Vasile-folclor. Din generaÅ£ia sa, numită generaÅ£ia de aur, a avut colegi străluciÅ£i care au devenit mari reprezentanÅ£i ai artei româneÅŸti în Å£ară ÅŸi-n lume: Cristescu Crimhilda, Eugen Ciceu, Radu Lupu-pian, Benone Sinulescu, Ileana Constantinescu, Maria Butaciu-canto, CaÅ£ianis Ion, Frâncu Virgil-flaut, Soare Marin-trombon, Dan Mândrilă-saxofon, Teutsch Gotz, Weissman Eduard-violoncel, Guthler Wolfgang-contrabas, Stoianovici Tiberiu, Å¢ifu Mircea-vioară, Nenoiu Miltiade-fagot, Paul Staicu-corn, Aurelian Octav Popa-clarinet, Băcanu LaurenÅ£iu-percuÅ£ie, Daniel Podlovski-vioară.

După terminarea Liceului de Muzică ÅŸi a bacalaureatului (1961), se înscrie la Conservatorul Ciprian Porumbescu din BucureÅŸti pe care îl absolvă în 1966 la pedagogie, iar în 1968 la clasa de dirijat de cor cu D.D. Botez ÅŸi dirijat orchestră cu Iosif Conta. Printre profesorii eminenÅ£i avuÅ£i la Conservator amintim pe Victor Iusceanu-teorie ÅŸi solfegiu, Aurel Stroe ÅŸi Åžtefan Niculescu-forme, Gheorghe Dumitrescu-armonie, Octavian Lazăr Cozma-istoria muzicii, Emilia ComiÅŸel-folclor, Iosif Czire-citire de partituri, Ion Miclea-ansamblu coral, D.D. botez-dirijat de cor.

În 1966 este angajat dirijor la Ansamblul Ciocârlia având sub bagheta sa 300 de artiÅŸti: corul, corpul de balet, orchestra simfonică, orchestra populară ÅŸi soliÅŸti printre care Angela Moldovan, Aurelia Fătu RăduÅ£u, Ion Cristoreanu, Simion Pop, Maria Butaciu, Benone Sinulescu, Irina Loghin, Maria Păunescu, Ion Dolănescu, Maria Ciobanu, Dumitru Constantin, Ilie Udilă, Toni Iordache, Marin Chisăr ÅŸi alÅ£ii. În această perioadă apar primele mari compoziÅ£ii, aranjamente ÅŸi orchestraÅ£ii, primele compoziÅ£ii datând de la vârsta de 18 ani printre care coruri la 4 voci, prima metodă de nai editată mai târziu la Paris, în anul 1975, la editura Chappell, Hora de virtuozitate, Hora BucureÅŸtiului, Sârbă Oltenească, care au făcut parte din primele discuri editate în 1959.

Între 1960 ÅŸi 1970 efectuează primele turnee în R.F.G., ElveÅ£ia, URSS, China, Grecia cu Ansamblul Ciocârlia, cu Ansamblul Armatei Române condus de generalul Dinu Stelian ÅŸi cu Liceul de Muzică din BucureÅŸti având un succes fulminant! După ce a obÅ£inut în 1959 premiul I ÅŸi titlul de Laureat pe Å£ară, a efectuat în acelaÅŸi an primul turneu în Polonia, înregistrând primele melodii, compoziÅ£ii proprii în stil folcloric în orchestra populară a Radiodifuziunii Române dirijată de Radu Voinescu, urmând alte turnee în URSS ÅŸi Grecia până în 1964, soldate cu premiul I la Levadia (Grecia).

În 1966 realizează primul disc Electrecord care conÅ£ine în mod exclusiv compoziÅ£iile sale în cel mai autentic stil popular printre care faimoasele piese: “Doina de Jale” ÅŸi “Doina ca la ViÅŸina”, iar în 1968 înregistrează al II-lea disc, fapt extraordinar în acea vreme.

În 1969 pleacă prin demisie de la ansamblul Ciocârlia, iar în 1970 formează primul taraf concertistic cu care excelează la Paris pe scena Teatrului “Vieux Colombier” în 45 de recitaluri cântând pentru prima oară la cele 4 naiuri- soprano, alto, tenor, bas- pe care însuÅŸi le-a creat în 1968. Această invenÅ£ie a dat posibilitatea mai apoi de a introduce naiul în toate stilurile ÅŸi genurile muzicale revoluÅ£ionând sunetul la scară universală, câÅŸtigând sufragii unanime din partea celor mai mari muzicieni ai lumii printre care: Sergiu Celibidache, Hanz Holliger, Maurice Bourg, Henry Dutilleux, Pierre Boulez ÅŸi alÅ£ii.

În 1972 crează stilul Nai- Orgă, introducând repertorii noi ÅŸi lărgind considerabil paleta de expresie ÅŸi interpretare a naiului.

În 1974 compune prima “Messă pentru Pace” pentru nai, cor, orgă ÅŸi orchestră, înregistrată la BucureÅŸti cu Orchestra Radio ÅŸi Corul Madrigal, dirijor Marin Constantin ­ÅŸi Paul Popescu.

În 1978 introduce naiul în orchestra simfonică cu stilul “Pop”.

În 1982 crează prima rapsodie ÅŸi primul concert pentru nai ÅŸi orchestră pe care le înregistrează pentru Philips cu Filarmonica din Monte Carlo, la pupitru Laurence Foster.

În 1984 crează primul cvintet pentru nai ­ÅŸi cvartet de coarde “Cvintetul Plopilor” pe care-l cântă cu Cvartetul Orford din Toronto în transmisie directă la radio, apoi compune numeroase lucrări camerale pe care le execută cu celebrul Cvartet Enescu în FranÅ£a ÅŸi Germania.

În 1986 înregistrează primul disc cu repertoriul baroc printre care Dublul Concert în re minor pentru vioară ÅŸi oboi de J.S.Bach cu British Chamber Orchestra ÅŸi Neil Black la oboi.

În 1979 înregistrează cu orchestra James Last faimoasa melodie “CiobănaÅŸul singuratic” care a devenit un succes mondial. Au urmat turnee în SUA la Carnegie Hall, Lincoln Washington ÅŸi Kenedy Center, Australia, Noua Zeelandă, Japonia, Canada, Africa de Sud, Scandinavia, Belgia, FranÅ£a, ElveÅ£ia, Austria, Japonia unde are un uriaÅŸ succes, fiind invitat la Palatul Imperial. ObÅ£ine peste 90 de discuri de aur ÅŸi platină, 4 discuri de aur în Africa de Sud, 4 discuri de platină în Noua Zeelandă, 4 discuri de aur în Australia, 15 discuri de platină în Canada, bătând toate recordurile cu 5 milioane de discuri vândute. În Statele unite obÅ£ine două discuri de aur fapt unic pentru un artist European la acea vreme.

În FranÅ£a, Germania, Austria ÅŸi Belgia primeÅŸte titluri ÅŸi medalii, discuri de aur ÅŸi de platină. Ordinul Meritul Cultural al FranÅ£ei, titlul de ofiÅ£er ÅŸi cavaler al FranÅ£ei, Belgiei ÅŸi Luxemburg.

Între 1988-1990 este primit de trei ori la Vatican fiind primul muzician care a cântat în timpul mesei private a Papei Jean Paul al II-lea primind medalia Vaticanului ÅŸi de două ori diploma Universităţii Don Bosco din Roma.

PrimeÅŸte de două ori medalia de aur a AsociaÅ£iei din cadrul Academiei “Arta-ÅŸtiinÅ£e ÅŸi Litere” a FranÅ£ei, de două ori premiul Academiei Charles Gros, premiul Titera de aur în FranÅ£a ­­ÅŸi Săgetătorul de aur în Italia, discuri de aur în ElveÅ£ia ÅŸi Germania.

Turnee prestigioase în America Latină, în Columbia unde primeÅŸte ordinul Comandorului din partea preÅŸedintelui, în Ecuador ÅŸi Venezuela unde este invitat pentru o mare campanie publicitară cu ocazia filmului “Ciao Cristina”, care întrebuinÅ£ează o compoziÅ£ie de-a sa ca temă principală.

Este solicitat pentru înregistrarea muzicii filmului “Marele blond cu pantof negru” a producătorului francez Ives Robert,  “Picnic at Hanging Rock” în Australia, “Once upon a time  in America”, “Karate Kid”, la Hollywood ÅŸi în Italia de către compania Paramount, în 1975 pentru filmul “BrâncuÅŸi ÅŸi mânăstirile din Moldova”, în anul 1978 compune muzica filmului “Blestemul pământului ÅŸi blestemul iubirii” sub regia lui Mircea MureÅŸan după romanul “Ion” de Liviu Rebreanu la care obÅ£ine premiul I pentru compoziÅ£ie, în 1996 înregistrează muzica filmului macedonean ”Lacul” ÅŸi în 2004 interpretarea melodiei “Păstorul Singuratic” este folosită de regizorul Tarantino în filmul “Kill Bill”. Toate aceste filme au avut un imens succes mondial.

După 1990 revine din exil ÅŸi îÅŸi continuă concertele ÅŸi turnee în FranÅ£a, ElveÅ£ia ÅŸi mai ales Turcia unde este declarat cel mai popular compozitor ÅŸi artist al secolului XX.

Autor a peste 300 de lucrări în stil folcloric, cameral, coral, vocal, instrumental ÅŸi simfonic, Gheorghe Zamfir a desfăşurat o asiduă activitate ca profesor la Universitatea NaÅ£ională de Muzică din BucureÅŸti, unde a creat prima catedră de nai din lume, continuând să concerteze pe scenele cele mai prestigioase cu orchestre simfonice, camerale, recitaluri cu pian sau orgă, ori cum grupul folcloric impunându-se de peste cinci decenii ca unul din cei mai mari artiÅŸti ai lumii ÅŸi cu siguranţă cel mai complex muzician român în viaţă, cel mai cunoscut în lume, cel mai celebru, fiind în acelaÅŸi timp poet cu trei volume de versuri tipărite, scriitor, estet cu două volume tipărite plus o metodă de nai ÅŸi în ultimul timp pictor cu patru expoziÅ£ii în Å£ară ­ÅŸi străinătate. La peste 70 de ani de viaţă, Maestrul ÅŸi-a propus să realizeze integrala compoziÅ£iilor sale în stil folcloric, cameral, simfonic, pop-folk, vocal-simfonic ÅŸi sacru, lucrând ÅŸi la Opera Dracula, lucrare în 2 acte după un libret al scriitorului George Astalosh.

A vândut peste 120 milioane de discuri pe toată planeta ÅŸi are peste 160 de discuri înregistrate, palmares care nu a fost realizat de nici un român până în prezent